O scrisoare...

Azi ploua. In general detest ploaia rece, cu picuri monotoni, dar azi e altceva! Azi ploua cu tine! Nu ne-am mai vazut demult si de abia acum am inceput sa simt cat de mult imi lipsesti. Asa ca imi trag in graba o geaca pe mine si ies afara Inca de la primul pas simt cum ma imbratisezi... esti atat de rece iubitul! Cu ce te-am suparat de acum ma lovesti cu ploaia ta de ganduri triste? Fiecare picur e o parte din tine, si unul dupa altul ii simt cum patrund in mine cum ma fac sa tremur... Pasesc agale pe drumul pavat ces e deschide inaintea mea si inchide in urma-mi un altul batatorit deja. Tu te prelingi in continuare pe fata, pe mainile, pe pieptul meu si simt cum creierul imi vuieste sub zbuciumul intrebarilor ce plang fara nici un raspuns. Zambetul tau aluneca usor pe fruntea-mi calda si se opreste pe buzele mele. De mult nu m-ai mai sarutat astfel... iar acum realizez cat de mult mi-au lipsit bataile inimii tale accentuate la atingerea parului meu... Acum imi mangai iar parul si nu-mi dau seama daca esti sau nu emotionat... eu simt cum rasuflarea ta umedaimi patrunde in piele si ajunge dincolo de tesuturi si oase la inima. Iar aceasta se opreste pentru o fractiune de secunda, te-a recunoscut, stie ca esti tu si acum incepe sa bata mai tare si mai tare tot mai tare... Un picur mare imi biciuie fruntea ... iarta-mi iubitule ideile prostesti avute cu ceva vreme in urma, ma mai urasti tu oare pentru ele? Sau le-ai uitat si m-ai iertat deja? Da-mi un semn te rog iubitule... Lasa-ti genele de catifea sa-mi mangaie din nou umerii in timp ce iti ascult cuvintele abia soptite. Nu te opri din mangaieri... aluneca in continuare pe pielea mea si patrunde-mi in sange pentru a ramane acolo definitiv!... te rog iubitule... De ce te-ai oprit? Oare ma izgonesti? Sa fie oare adevarat ca nu ma mai iubesti ca odinioara? Raspunsurile evitate se preling usor pe tinda unei case si se scurg usor intr-o balta. Ma oglindesc in ea si iti recunosc privirea... da, sunt ochii tai, intr-adevar! Vartejul din ei ma ameteste si ma conduce la ganduri tot mai negre, tot mai disperate... Te strig! Nu ma auzi? Ai renuntat sa-mi raspunzi grabit ca odinioara sau mi-ai uitat vocea? Sunt eu... Fata in bratele careia iti odihneai mereu fruntea obosita de ganduri copilul pe care il luai de mana sa te insoteasca in vesnicile tale pelerinaje printre ceruri, norul cu care interactionai pentru a te dezlantui... Sa nu fi tu?sa ma insel prea mult de dorul tau? Sa te confund cu vreun strain? Nu... asta e imposibil iubitule! Doar tu stii sa stropesti astfel, sa murmuri, sa te aprinzi si sa te stingi sa rapai si sa sursuri lin... doar tu poti fi ploaie!Sa inteleg ca despartirea e definitiva? Ca de acum refuzi sa-ti mai reversi imbratisarile asupra mea? Si ca aceasta ultima dovada de iubire va fi chiar ultima? De ce ma asupresti astfel? De ce ti-ai oprit valurile calde si acum forfotesti intr-un zbucium fara raspuns? Nu-ti cer decat o hotarare, un raspuns... si apoi nimic!O frunza se desprinde din castanul nostru si-mi deschide un alt drum. Chipul tau frumos se sparge in mii de cioburi si-n urma lui apare cerul senin... un curcubeu trist brazdeaza lumea anuntandu-ma ca te-ai sfarsit... OftezDe acum inainte asupra mea nu se vor maiabate furtuni. Nici ploi calde, nici reci, nici tunete sau fulgere... iar pielea mea va deveni un desert vesnic insetat de o revarsare ce va refuza sa mai curga. Adio, atunci, iubitul meu cu ochi de ploaie!... ADIO si... mai bine nu, lasa... Doar adio...